ierbuliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) IERBULÍȚĂ,ierbulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui iarbă; ierbuță. – Iarbă + suf. -uliță.
ierbuliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ierbulíță (rar) s. f., g.-d. art. ierbulíței; pl. ierbulíțe
ierbuliță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) IERBULÍȚĂ,ierbulițe,s. f. (Pop.) Diminutiv al lui iarbă; ierbuță. — Iarbă + suf. -uliță.