iepușoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) IEPUȘOÁRĂ,iepușoare, s. f. Diminutiv al lui iapă. [Var.: iepșoáră s. f.] – Iapă + suf. -ușoară.
iepușoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) iepușoáră v. iepșoáră
iepușoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) IEPUȘOÁRĂ s. f. v. iepșoară.
ĭepușoară(Dicționaru limbii românești, 1939) ĭepușoáră f., pl. e. Dim. d. ĭapă.