iepurar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IEPURÁR, iepurari, s. m. Pasăre răpitoare înrudită cu vulturul, care se hrănește de obicei cu iepuri
(Aquila chrysaetos). –
Iepure +
suf. -ar.iepurar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iepurár s. m.,
pl. iepuráriiepurar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iepurar m. sau vulturul de stânci, un fel de acvilă care se hrănește cu iepuri (
Aquila fulva).
iepurar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IEPURÁR, iepurari, s. m. Pasăre răpitoare înrudită cu vulturul, care se hrănește de obicei cu iepuri
(Aquila chrysaetos). —
Iepure +
suf. -ar.