iepuran(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) IEPURÁN,iepurani, s. m. Augmentativ al lui iepure. – Iepure + suf. -an.
iepuran(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) IEPURÁN,iepurani, s. m. Augmentativ al lui iepure. — Iepure + suf. -an.