idiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÍDIȘ s. n. Idiom german al cărui vocabular s-a îmbogățit în cursul evoluției cu alte elemente (ebraice, romanice, slave), vorbit de unele populații evreiești. ◊ (Adjectival,
înv.)
Limba idiș. – Din
fr. yiddish, germ. jüdisch.idiș (Dicționar de neologisme, 1986)ÍDIȘ s.n. Limbă germanică vorbită de unele populații evreiești. [Cf. fr.
yiddish, germ.
Jüdisch].
idiș (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÍDIȘ s. n. idiom germanic vorbit de unele populații evreiești. (< germ.
Jüdisch, engl., fr.
yiddish)
idiș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ÍDIȘ (‹
germ.,
fr.)
s. n. Limbă indo-europeană din ramura germanică de vest. Distinctă de germană, este rezultatul fuziunii unor elemente diferite (germane, ebraice, slave), având și trăsături proprii; considerată de unii limbă mixtă; socotită corespondentul germanic al iudeospaniolei. Folosește scrierea ebraică, de la dreapta la stânga. Vorbită ca limbă maternă de
c. 1
mil. de oameni. În prezent, există tendința de limitare a utilizării ei în exteriorul comunității.
idiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ídiș (limbă)
s. n.idiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÍDIȘ s. n. Limbă indo-europeană din ramura germanică de vest, rezultată din fuziunea unor elemente diferite (germane, ebraice, slave) și considerată corespondentul germanic al iudeospaniolei. ◊ (Adjectival)
Limba idiș. — Din
fr. yiddish, germ. jüdisch.