idilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IDÍLĂ, idile, s. f. Specie de poezie lirică și erotică din sfera poeziei bucolice, în care este prezentată, în formă optimistă sau idealizată, viața și dragostea în cadrul rustic; bucolică. ♦ Iubire curată, naivă și tinerească între persoane de sex opus. [
Var.:
idíl, -e s. n.] – Din
fr. idylle. Cf. germ. Idyll.