idilic - explicat in DEX

idilic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IDÍLIC, -Ă, idilici, -ce, adj. Care se petrece ca într-o idilă; bucolic, pastoral. ♦ (Despre natură) Câmpenesc, rustic; singuratic. ♦ (Despre sentimente) Simplu, naiv. ♦ (Despre poeți) Care scrie idile. – Din fr. idyllique. Cf. germ. idyllisch.

idilic (Dicționar de neologisme, 1986)
IDÍLIC, -Ă adj. Care se petrece ca într-o idilă; bucolic, pastoral. ♦ (Despre natură) Câmpenesc; liniștit. [< fr. idyllique].

idilic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IDÍLIC, -Ă adj. care se petrece ca într-o idilă; bucolic, pastoral. ◊ (despre natură) câmpenesc; liniștit. (despre sentimente) simplu, naiv. (< fr. idyllique)

idilic (Dicționaru limbii românești, 1939)
idílic, -ă adj. (d. idilă). Care are caracteru uneĭ idile.

idilic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
idílic adj. m., pl. idílici; f. idílică, pl. idílice

idilic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
idilic a. ce are caracterul unei idile.

idilic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IDÍLIC, -Ă, idilici, -ce, adj. Care se petrece ca într-o idilă; bucolic, pastoral. ♦ (Despre natură) Câmpenesc, rustic; singuratic. ♦ (Despre sentimente) Simplu, naiv. ♦ (Despre poeți) Care scrie idile. — Din fr. idyllique. Cf. germ. idyllisch.