idioglosie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IDIOGLOSÍE, idioglosii, s. f. (
Med.) Tulburare de vorbire manifestată prin substituirea cuvintelor prin sunete fără sens. [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. idioglossie.idioglosie (Marele dicționar de neologisme, 2000)IDIOGLOSÍE s. f. alterație a limbajului constând în substituirea cuvintelor, inversiuni sau omisiuni de sunete. (< fr.
idioglossie)
idioglosie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IDIOGLOSÍE, idioglosii, s. f. (
Med.) Tulburare de vorbire manifestată prin substituirea cuvintelor prin sunete fără sens. [
Pr.:
-di-o-] — Din
fr. idioglossie.