idiocromatism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IDIOCROMATÍSM s. n. Proprietate a unor minerale de a avea o anumită culoare, caracteristică lor. [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. idiochromatisme.idiocromatism (Dicționar de neologisme, 1986)IDIOCROMATÍSM s.n. Proprietate a unor minerale de a fi idiocromatice. [Pron.
-di-o-. / < fr.
idiochromatisme].
idiocromatism (Marele dicționar de neologisme, 2000)IDIOCROMATÍSM s. n. proprietate a unor minerale de a avea culoare proprie. (< fr.
idiochromatisme)
idiocromatism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)IDIOCROMATÍSM (‹
fr. {i}; {s}
idio- +
gr. khroma „culoare”)
s. n. Proprietate a unor minerale de a avea o anumită culoare caracteristică. Este determinată de ionii cromofori din componența lor (de
ex. roșii – cinabru, rubin; verzi – malahit, smarald etc.).
idiocromatism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)idiocromatísm (-di-o-cro-) s. n.idiocromatism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IDIOCROMATÍSM s. n. Proprietate a unor minerale de a avea o anumită culoare, caracteristică lor. [
Pr.:
-di-o-] — Din
fr. idiochromatisme.