idealitate - explicat in DEX

idealitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IDEALITÁTE s. f. (Rar) Însușirea a ceea ce este ideal. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéalité.

idealitate (Dicționar de neologisme, 1986)
IDEALITÁTE s.f. Însușirea a tot ce este ideal (2). [Cf. fr. idéalité].

idealitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IDEALITÁTE s. f. caracter, stare a tot ce este ideal (I, 2). (< fr. idéalité)

idealitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*idealitáte f. (d. ideal). Calitatea de a fi ideal.

idealitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
idealitáte (rar) (-de-a-) s. f., g.-d. art. idealitắții

idealitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
idealitate f. calitate sau stare de ideal.

idealitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IDEALITÁTE s. f. (Rar) Însușirea a ceea ce este ideal. [Pr.: -de-a-] — Din fr. idéalité.