iconoclast - explicat in DEX

iconoclast (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. – Din fr. iconoclaste.

iconoclast (Dicționar de neologisme, 1986)
ICONOCLÁST, -Ă s.m. și f. Partizan al iconoclasmului. ♦ (Fig.) Cel care sfărâmă, refuză autoritatea consacrată a unei valori, concepții, personalități, care nu respectă tradițiile. [< fr. iconoclaste, cf. gr. eikon – icoană, klazein – a sparge].

iconoclast (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ICONOCLÁST, -Ă s. m. f. 1. partizan al iconoclasmului. 2. (fig.) cel care sfărâmă, refuză autoritatea consacrată a unei valori, concepții, personalități, care nu respectă tradițiile. ◊ (adj.) referitor la iconoclaști. (< fr. iconoclaste, gr. eikonoklastes)

iconoclast (Dicționaru limbii românești, 1939)
*iconoclást m. (vgr. eikonoklástes). Sfărămător [!] de icoane. Pl. Niște sectarĭ distrugătorĭ în seculu [!] VIII după Hristos. – La Dos. iconobóreț (vsl. ikonoborĭcĭ).

iconoclast (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iconoclást (-no-clast) adj. m., s. m., pl. iconocláști; adj. f., s. f. iconoclástă, pl. iconocláste

iconoclast (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
iconoclast m. 1. spărgător de icoane; 2. pl. eretici din sec. VIII cari atacau cultul imaginilor sacre.

iconoclast (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ICONOCLÁST, -Ă, iconoclaști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iconoclasmului; fig. persoană care refuză recunoașterea autorității, îndeobște consacrată, a unei valori, concepții, personalități. 2. Adj. Care aparține iconoclaștilor (1), privitor la iconoclaști. — Din fr. iconoclaste.