iapă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IÁPĂ, iepe, s. f. 1. Femela calului. ◊
Expr. A bate șaua (ca) să priceapă (sau
să înțeleagă)
iapa = a da să se înțeleagă ceva în mod indirect, a face aluzie la ceva.
2. (
Reg.) Tălpig (la războiul de țesut). –
Lat. equa.