ianuarie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IANUÁRIE s. m. Prima lună a anului, având 31 de zile; gerar; cărindar. [
Pr.:
-nu-a-. –
Var.:
ianuár s. m.] – Din
sl. ijanuarij.ianuarie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ianuárie s. m. – Prima lună a anului, gerar. –
Var. (rară)
ianuariu. Sl. januariĭ. Este dublet de la
ghenarie (
var. ghen(u)ar),
s. m., din
sl. gen(ν)ariĭ. Sec. XVII,
înv.ianuarie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ianuárie (dar:
1 Ianuarie [
cit. întấi ~])
(-nu-a-ri-e) s. m.,
g.-d. lui ianuárie; abr. ian.; I/.01./-01-ianuarie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Ianuarie f. întâia lună a anului. [De origină slavo-greacă].
ianuarie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IANUÁRIE s. m. Prima lună a anului, având 31 de zile; gerar; sărindar. [
Pr.:
-nu-a-. —
Var.:
ianuár s. m.] — Din
sl. ijanuarij.