huțănesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUȚĂNÉSC, -EÁSCĂ, huțănești, adj. Al huțulului (
1), de huțul; huțan (
1). –
Huțan +
suf. -esc.huțănesc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)huțănésc, huțăneáscă, huțănéști, adj. și s.f. art. (reg.)
1. (adj.) care se referă la huțani (huțuli), al huțanului (huțulului), de huțan (huțul).
2. (s.f. art.) horă specifică huțanilor (huțulilor).
huțănesc (Dicționaru limbii românești, 1939)huțănésc, -eáscă adj. De Huțan, de la Huțanĭ (niște Românĭ slavizațĭ în Galiția și munțiĭ Bucovineĭ).
huțănesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)huțănésc (
reg.)
adj. m.,
f. huțăneáscă; pl. m. și
f. huțănéști