huțan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj.,
s. m. și
f. (
Reg.)
1. Adj. Huțănesc. ◊
Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei.
2. S. m. și
f. Huțul. –
Huț[ul] +
suf. -an.huțan (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)huțán, huțánă, huțáni, huțáne, adj., s.m. și f. (reg.)
1. (adv.) huțănesc, a huțulului, de huțul.
2. s.m. huțul, locuitor slav de la izvoarele Siretului și Ceremușului.
3. (fig.) om înalt și voinic.
huțan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)huțán (
reg.)
adj. m.,
s. m.,
pl. huțáni; adj. f.,
s. f. huțánă, pl. huțáne