huștiuluc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)huștiulúc interj. – Redă căderea în apă a unui corp greu. Creație expresivă,
cf. hîș, hî(r)șt.huștiuluc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)huștiuluc ! int. Mold. bâldăbâc:
dracul huștiuluc în iaz! CR. [Onomatopee].