huștiuliuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUȘTIULIÚC interj. (
Reg.) Cuvânt care imită zgomotul produs prin căderea unui corp greu în apă. – Onomatopee.
huștiuliuc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)huștiuliúc (
reg.)
(-tiu-liuc) interj.huștĭulĭuc (Dicționaru limbii românești, 1939)huștĭulĭúc și
-lĭúp (Mold.), interj. care arată căderea unuĭ corp greŭ în apă, ca și
bîldîbîc (turc.
alt-üstülük, răsturnare, confuziune, d.
alt, josu, și
üst, susu;
alt-üst, cu josu´n sus, talmeș-balmeș,
üst-üste, unu peste altu). V.
anocato, tumba, tîlvîc, chichion.