huște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÚȘTE s. f. pl. (
Reg.) Tărâțele care rămân în fundul putinei cu borș după acrirea acestuia; drojdie de borș. – Din
ucr. husca.huște (Dicționaru limbii românești, 1939)húște și
huștĭ (est) și
hușce și
hușcĭ (sud) f. pl. (rut.
gústa, d. vsl.
gonšta, drojdie,
gonštŭ, des, bg.
gystina, sîrb.
gustina, drojdie). Plămădeala borșuluĭ, compusă din tărîță de grîŭ saŭ și de secară. V.
hoștină.huște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)húște (
reg.)
s. f. pl.huște (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)huște f. pl. Mold. drojdii rămase din borș. [Rut. GUȘČA].