huțan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUȚÁN, -Ă, huțani, -e, adj.,
s. m. și
f. (
Reg.)
1. Adj. Huțănesc. ◊
Cal huțan = cal de munte foarte rezistent, răspândit în nordul Moldovei.
2. S. m. și
f. Huțul. –
Huț[ul] +
suf. -an.