huțul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUȚÚL, -Ă, huțuli, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte dintr-o populație slavă din regiunea muntoasă de la izvoarele Siretului și Ceremușului și care vorbește un dialect ucrainean; huțan (
2).
2. Adj. Care aparține huțulilor (
1), privitor la huțuli. – Din
ucr. hucul.