hurmuz - explicat in DEX

hurmuz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din tc. (n. pr.) Hurmuz.

hurmuz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
hurmúz (hurmúzi), s. m. – 1. Mărgea de sticlă. – 2. Arbore exotic, Symphoricarpus racemosus. – Var. urmuz, (h)ormuz. Din tc. Hormuz, oraș în Golful Persic (Șeineanu, II, 216).

hurmuz (Dicționaru limbii românești, 1939)
hurmúz și (vest) urmúz (turc. hurmuz, hormuz, hyrmyz, mărgăritar, d. insula și orașu Ormuz și Hormuz, în golfu Persic). Mărgăritar imitat de sticlă. S. m., pl. jĭ. Munt. est. Mărgăritar, o plantă. – Vechĭ și hormuz.

hurmuz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hurmúz¹ (arbust) s. m., pl. hurmúzi

hurmuz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hurmúz² (mărgea) s. n., pl. hurmúzuri

hurmuz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hurmuz n. 1. mărgăritar de sticlă: și la gât cu o basma albă și cu hurmuz de cel bun POP.; 2. frumos arbust, originar din Canada, adesea cultivat ca plantă ornamentală (Symphoria racemosa). [Turc. HURMUZ, Urmuz, oraș în golful Persic de unde a venit mărgăritarul în comerț].

hurmuz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Hurmuz m. afluent al Prutului, în jud. Covurluiu.