hurie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HURÍE, hurii, s. f. (În religia musulmană) Fecioară deosebit de frumoasă promisă de Mahomed credincioșilor în paradis. ♦
P. ext. Fecioară sau femeie foarte frumoasă. – Din
tc. huri. Cf. fr. houri.hurie (Dicționar de neologisme, 1986)HURÍE s.f. Femeie foarte frumoasă, promisă de Mohamed credincioșilor musulmani în paradis. ♦ (
Fig.) Femeie foarte frumoasă și planturoasă. [Gen.
-iei. / < tc.
huri, cf. fr.
houri < cuv. persan].
hurie (Marele dicționar de neologisme, 2000)HURÍE s. f. 1. fecioară de o frumusețe deosebită, promisă lui Mahomed credincioșilor musulmani în rai. 2. femeie foarte frumoasă. (după fr.
houri)
hurie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)huríe (huríi), s. f. – În religia musulmană, fecioară sau femeie foarte frumoasă promisă credincioșilor în paradis.
Tc. huri, probabil prin intermediul
fr. houri. Împrumut literar din
sec. XIX.
hurie (Dicționaru limbii românești, 1939)*húrie f. (turc.
huri, pers.
huri, ar.
haura). Femeĭe foarte frumoasă pe care coranu o promite pe lumea cea-laltă [!] musulmanuluĭ fidel.
Fig. Femeĭe foarte frumoasă.
hurie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)huríe s. f.,
art. huría, g.-d. art. huríei; pl. huríi, art. huríilehurie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hurie f.
1. soție ce Mahomed promite în paradis muzulmanului fidel:
huriile din raiu; 2. fig. ființă răpitoare:
hurie ieșită din ale mării spume BOL.
gingașa hurie ce tainic ’mi surâde AL.