huium (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))HUIÚM s. n. (
Reg.) Grămadă, stol. –
V. duium.huium (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)huiúm, huiúmuri, s.n. (reg.)
1. (despre păsări) grămadă, stol.
2. (despre lucruri) ghem.
huĭum (Dicționaru limbii românești, 1939)huĭúm, V.
uĭum.