huilier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*huiliér, -ă adj. (fr. houiller). Carbonifer. Relativ la huilă; industria huilieră. Perioada huilieră, timpu cînd s´a format huila (în epoca primară). Terenu huilier, un strat al sistemeĭ carbonifere. S. f. Mină de cărbunĭ. – Și uilier.
huilier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
huilier a. ce conține huilă: Anglia e prima țară huilieră.