huhura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUHURÁ, húhur, vb. I.
Intranz. (
Reg.)
1. (Despre bufnițe; la
pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei.
2. A chiui. – Formație onomatopeică.
huhura (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)HUHURÁ, húhur, vb. I.
Intranz. ~
3. A necheza. (din
hu1)
huhura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)huhurá (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
húhură