hughenot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și
f. Nume dat adepților din Franța ai
curentului protestant calvin din
sec. XVI-XVIII. – Din
fr. huguenot.hughenot (Dicționar de neologisme, 1986)HUGHENÓT, -Ă s.m. și f. Nume dat în Franța protestanților; protestant, partizan al Reformei calvine. [< fr.
huguenot].
hughenot (Marele dicționar de neologisme, 2000)HUGHENÓT, -Ă s. m. f. nume dat odinioară în Franța protestanților. (< fr.
hguguenot)
hughenot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!hughenót adj. m.,
s. m.,
pl. hughenóți; adj. f.,
s. f. hughenótă, pl. hughenótehughenot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Hughenot m. nume de dispreț dat calviniștilor francezi în sec. XVI.