hudicioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) HUDICIOÁRĂ,hudicioare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui hudiță. – Hudiță + suf. -ioară.
hudicioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) hudicioáră (reg.) s. f., g.-d. art. hudicioárei; pl. hudicioáre
hudicĭoară(Dicționaru limbii românești, 1939) hudicĭoáră (oa dift.) f., pl. e. Dim. d. hudiță.