huțupină (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
huțupínă, huțupíne, s.f. (reg.) 1. fată ori muiere voinică; huștupină. 2. iapă mare și slăbuță; mârțoagă.
huțupină (Dicționaru limbii românești, 1939)
huțupínă, V. oțopină.
huțupină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
huțupină f. V. oțopină.