huțancă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) HUȚÁNCĂ,huțănci, s. f. Femeie huțulă. – Huțan + suf. -că.
huțancă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) huțáncă (reg.) s. f., g.-d. art. huțáncei; pl. huțánce