huĭduĭ - explicat in DEX

huidui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HUIDUÍ, huiduiesc (húidui), vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături; a hătcăi. – Huideo + suf. -ui.

huĭduĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
húĭduĭ și -ĭésc, a -í v. tr. Strig cuĭva huideo (Ĭov. 236).

huidui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă

huiduì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
huiduì v. a da cu huideo.