hrismă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)hrísmă s.f. (înv.) mir.
hrismă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)hrísmă s. f. – Mir, untdelemn sfințit.
Ngr. χρϊσμα. Înv.
hrismă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hrísmă (
înv.),
s. f.,
g.-d. art. hrísmei; pl. hrísme