hrincă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HRÍNCĂ, hrinci, s. f. (
Reg.) Felie mare de mămăligă sau de pâine. – Din
ucr. hrinka.hrincă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)hríncă (hrínci), s. f. – (
Mold.) Bucată de mămăligă.
Rut. hrinka (DAR; Bogrea,
Dacor., IV, 822).
hrincă (Dicționaru limbii românești, 1939)hríncă f., pl.
ĭ (rut.).
Nord. Bucată mare, halcă:
o hrincă de mămăligă. – Și
hreancă, pl.
hrencĭ (Ĭașĭ).
hrincă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hríncă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. hríncii; pl. hrinci