hribă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
hríbă s.f. (reg.) cartof.
hribă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
hríbă, -e, s.f. – Specie de ciuperci comestibile. Hribă bună, hribă de stejar, hribă de vară (Boletus aereus); hribă de brad, hribă de toamnă (Boletus pinicola); hribă de plop (Leccinum aurantiacum); hribă de carpen (Laccinum carpini). „Este un obicei în Maramureș consumarea preparatelor de ciuperci în perioada posturilor, înaintea sărbătorilor religioase” (Beres, Marta 2002: 358). „Fata dacă se mărită, / Gândești că-i o hribă friptă” (Bârlea 1924 II: 208). Hribe, poreclă în localitatea Valea Stejarului; Hribe-Coapte, poreclă pentru locuitorii din Nănești-Maramureș (T.B. Dăncuș 2005). – Din ucr. hryb „ciupercă„.