hreapcă - explicat in DEX

hreapcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HREÁPCĂ, hrepci, s. f. (Reg.) Greblă mică aplicată la coasă ca să așeze în brazdă grânele cosite; p. ext. coasă prevăzută cu o astfel de greblă. – Din ucr. hrabky.

hreapcă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
hreápcă, hrépci, s.f. (reg.) 1. greblă mică pusă la coasă, ca să așeze în brazdă grânele cosite; coasă prevăzută cu o astfel de greblă; crivea. 2. (la pl.) maldăre sau snopi de ramuri care se pun în parii gardurilor ca o streașină. 3. pădure de lăstari (de un an).

hreapcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
hreápcă (hrépce), s. f. – 1. Greblă mică ce se aplică la coasă. – 2. Vreascuri. – 3. Pădure tînără. Sl., cf. ceh. hrabka „întărire” (Tiktin), rut. hrabki „greblă” (JB, XIX, 87; DAR). La celelalte sensuri pare a se fi produs o confuzie cu hreasc, var. de la vreasc. – Der. hrepcui, vb. (a cosi cu hreapca pusă).

hreapcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
hreápcă și hrípcă f., pl. hrepcĭ (rudă cu ceh. hrabka și rom. gripcă). Est. Niște brațe puse la coasă (în vest crivea) ca să prindă maĭ bine ĭarba.

hreapcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hreápcă (reg.) s. f., g.-d. art. hrépcii; pl. hrepci

hreapcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hreapcă f. soiu de greblă. [Cf. ceh HRABKA, greblă mică].