hotarnicire - explicat in DEX

hotărnici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HOTĂRNICÍ, hotărnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pune sau a constitui hotar unei proprietăți, unei regiuni etc.; a delimita o proprietate, o regiune etc. de alta. – Din hotarnic.