hotarnic - explicat in DEX

hotarnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HOTÁRNIC, -Ă, hotarnici, -ce, adj. (Înv.) Care se referă la hotarele unei moșii. ◊ Inginer hotarnic = agronom care se ocupa cu măsurătoarea moșiilor. – Hotar + suf. -nic.

hotarnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
hotárnic, -ă adj. Relativ la hotare: proces hotarnic. Inginer hotarnic, care stabilește hotarele. V. geometru.

hotarnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hotárnic (înv.) adj. m., pl. hotárnici; f. hotárnică, pl. hotárnice

hotarnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hotarnic a. care măsoară moșiile: inginer hotarnic.