hotărnici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOTĂRNICÍ, hotărnicesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A pune sau a constitui hotar unei proprietăți, unei regiuni etc.; a delimita o proprietate, o regiune etc. de alta. – Din
hotarnic.hotărnici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hotărnicí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. hotărnicésc, imperf. 3
sg. hotărniceá; conj. prez. 3
să hotărniceáscăhotărnicì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hotărnicì v. a delimita o moșie.