hotărnicì - explicat in DEX

hotărnici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HOTĂRNICÍ, hotărnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pune sau a constitui hotar unei proprietăți, unei regiuni etc.; a delimita o proprietate, o regiune etc. de alta. – Din hotarnic.

hotărnici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hotărnicí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hotărnicésc, imperf. 3 sg. hotărniceá; conj. prez. 3 să hotărniceáscă

hotărnicì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hotărnicì v. a delimita o moșie.