horticultură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HORTICULTÚRĂ s. f. Știință agronomică care se ocupă cu studiul cultivării pomilor, legumelor, florilor, precum și cu aspectul estetic al arhitecturii parcurilor. – Din
fr. horticulture.horticultură (Dicționar de neologisme, 1986)HORTICULTÚRĂ s.f. Știință care tratează despre cultivarea grădinilor. [< fr.
horticulture, cf. lat.
hortus – grădină,
cultura – cultură].
horticultură (Marele dicționar de neologisme, 2000)HORTICULTÚRĂ s. f. știință care tratează despre cultivarea grădinilor, producerea de legume, flori, arbori fructiferi. (< fr.
horticulture)
horticultură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)horticultúră s. f.,
g.-d. art. horticultúriihorticultură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)horticultură f. arta de a cultiva grădinile.