holoturid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOLOTURÍD, holoturide, s. n. (La
pl.) Clasă de animale marine fără schelet sau cu scheletul redus la plăci calcaroase tegumentare și cu o coroană de tentacule în jurul gurii; (și la
sg.) animal care face parte din această clasă. – Din
fr. holothurides.holoturid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)holoturíd s. n.,
pl. holoturíde