hologramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOLOGRÁMĂ, holograme, s. f. Placă fotografică pe care sunt înregistrate, sub forma unor dungi fine și paralele, atât amplitudinile undelor luminoase care vin de la un obiect, cât și fazele acestor unde. – Din
fr. hologramme.hologramă (Dicționar de neologisme, 1986)HOLOGRÁMĂ s.f. Imagine obținută prin holografie; fotografie în relief. [< fr.
hologramme].
hologramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)HOLOGRÁMĂ s. f. imagine obținută prin holografie. (< fr.
hologramme)
hologramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)holográmă (-lo-gra-) s. f.,
g.-d. art. holográmei; pl. holográme