hologramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOLOGRÁMĂ, holograme, s. f. Placă fotografică pe care sunt înregistrate, sub forma unor dungi fine și paralele, atât amplitudinile undelor luminoase care vin de la un obiect, cât și fazele acestor unde. – Din
fr. hologramme.