hol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOL, holuri, s. n. Încăpere (de trecere) într-o locuință, care face legătura între intrare și celelalte încăperi ale apartamentului, clădirii etc. – Din
fr.,
engl. hall.hol (Dicționar de neologisme, 1986)HOL s.n. Vestibul mare într-un edificiu public, încăpere de trecere într-un apartament, într-o locuință. [Scris și
hall, var.
hal s.n. / < engl., fr.
hall].
hol (Marele dicționar de neologisme, 2000)HOL1 s. n. vestibul mare într-un edificiu public; încăpere de trecere într-o locuință. (< fr., engl.
hall)
hol (Marele dicționar de neologisme, 2000)HOL2(O)-/OLO- elem. „întreg”, „integral, tot”. (< fr.
hol/o/-, cf.
gr. holos)
hol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hol s. n.,
pl. hóluri