hojma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÓJMA adv. (
Reg.) Mereu. [
Var.:
hójmă adv.] – Din
ucr. hozma.hojma (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)hójma adv. – În mod repetat, continuu.
Rut. hožma (DAR; Candrea; Scriban). Hasdeu,
Col. lui Traian, 1876, I, pleca de la un dacic *
ghingama, iar Cihac, II, 139, de la
sb. odma sau
jed(a)nak. Candrea,
Elementele, 408, considera
rut. ca fiind de proveniență
rom., idee pe care a abandonat-o mai tîrziu. În
Mold.hojma (Dicționaru limbii românești, 1939)hójma adv. (rut.
hóžma, mereŭ,
hóžyĭ, proaspăt, vioĭ, rus.
pri-góžiĭ, grațios, din răd.
god-, ca și rom.
godac, ogod, logodesc ș. a.
Est. Mereŭ, continuŭ, tot-de-a-una [!].
hojma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hójma (
reg.)
adv.hojma (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hojma adv. Mold. mereu, necontenit:
capu hojma ’mi amețește NEGR. [Rut. HOJMA].