hojmalăŭ - explicat in DEX

hojmalău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HOJMALẮU, hojmalắi, s. m. (Reg.) Om voinic, înalt (și prost). [Var.: hojmălău s. m.] – Et. nec.

hojmalău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hojmalắu (reg.) s. m., art. hojmalắul; pl. hojmalắi, art. hojmalắii

hojmalău (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hojmalău a. țeapăn. ║ m. om mare la trup și cu mintea de copil: doi hojmalăi se și luase după mine. CR. [Origină necunoscută].

hojmalăŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
hojmalắŭ m. (d. hojma, adică „mereŭ, lung mereŭ, lungan”, cu suf. -lăŭ). Est. Iron. Lungan, găligan, zaplan,măgădăŭ, vlăjgan, tînăr înalt și zdravăn. – În Trans. hajmandăŭ. V. huțupan.