hodorogit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HODOROGÍT, -Ă, hodorogiți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care funcționează prost; uzat, stricat, hârbuit.
2. Fig. (Despre persoane) Șubrezit, ramolit de boală sau de bătrânețe. ♦ (Despre voce) Răgușit. [
Var.:
odorogít, -ă adj.] –
V. hodorogi.hodorogit (Dicționaru limbii românești, 1939)hodorogít, -ă adj. Stricat, deteriorat:
căruță hodorogită. Fig. Iron. Îmbătrînit și slăbit:
om hodorogit.hodorogit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hodorogit a.
1. învechit și stricat:
tron hodorogit ISP.;
2. dărăpănat (și
fig.).