hodorogeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HODOROGEÁLĂ, hodorogeli, s. f. Faptul de
a hodorogi; zgomot produs de obiecte lovite între ele sau răsturnate, de mersul zdruncinat al unui vehicul (hodorogit) etc. –
Hodorogi +
suf. -eală.hodorogeală (Dicționaru limbii românești, 1939)hodorogeálă f., pl.
elĭ. Fam. Acțiunea de a hodorogi.
Fig. Trăncăneală, flecărire multă.
hodorogeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hodorogeálă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. hodorogélii; pl. hodorogéli