hlamidă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HLAMÍDĂ, hlamide, s. f. 1. Mantie făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de stofă albă sau roșie, prinsă cu o agrafă pe umăr, purtată de vechii greci și romani în călătorii, la festivități etc.
2. Mantie împărătească sau arhierească la bizantini. – Din (
1)
fr. chlamyde, (
2)
sl. hlamida.hlamidă (Dicționar de neologisme, 1986)HLAMÍDĂ s.f. Mantie de formă dreptunghiulară din stofă purtată pe umăr de vechii greci și romani. [< lat., gr.
chlamys, cf. fr.
chlamyde].
hlamidă (Marele dicționar de neologisme, 2000)HLAMÍDĂ s. f. mantie amplă, purtată de vechii greci și romani, fără mâneci, dreptunghiulară, prinsă cu o agrafă pe piept sau pe umăr. (< fr.
chlamyde)
hlamidă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)hlamídă (hlamíde), s. f. – Mantie. –
2. Mantie împărătească.
Ngr. χλαμύδα, în parte prin intermediul
sl. chlamida (
sec. XVII) și modern din
fr. chlamyde, cu primul sens.
hlamidă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hlamídă s. f.,
g.-d. art. hlamídei; pl. hlamídehlamidă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hlamidă f.
1. manta greco-romană, sumeasă pe umărul drept și încheiată cu o copcă:
sub hlamide consulare AL.;
2. mantie regală:
întinde pe ai tăi umeri hlamida AL.;
3. fig.
gândăceii ’n hlamide smălțuite AL.