hlei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HLEI, hleiuri, s. n. (
Reg.) Pământ argilos. – Din
ucr. hlej.hlei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hlei (
reg.)
s. n.,
pl. hléiurihleĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)hleĭ n., pl.
urĭ (rut.
hleĭ. V.
glie).
Est. Clisă, noroĭ lipicĭos.