hitit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care făcea parte dintr-o populație de limbă indo-europeană care a pătruns în mileniul al II-lea
a. Cr. în Asia Mică.
2. Adj. Care aparține hitiților (
1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat,
f.) Limba vorbită de hitiți. – Din
fr. hittite.